И не твоя вина...и не моя...1 (на румынском языке) (Și nu e vina ta...și nu e vina mea)
- 1-
Câte-n viața mea am încercat,
Câte patimi liniștea-u furat,
În fața mea tot așternând ispite,
De câte ori am fost mințit,
Mi se părea păcatu-a fost iertat,
Acum și lacrima și chinul sau sfârșit,
De câte ori cu soarta m-am certat,
Mi se părea de toate am uitat...
Nici o mișcare...tăcere e și liniște,
Și roua grea aduce iarna-n prag,
Realul de iluzii se izbește,
Și lacrimi nu mai curg șirag.
Și această iarnă inevitabilul grăbește,
A fost ce-a fost!A fost?!Și nu va fi nicicând.
Și iar mă-ntreb:De ce așa și nu altfel?
De ce de-acum nu e mai bine?
Și-mi readuc dinnou ispite fel de fel...
Și gândul la tine,nicicum nu mai revine,
De ce povestea ia sfârșit abia-ncepând?
Azi lacrimi nu mai sunt...am obosit.
Iubirea cea trecut mi-aduce iarna-n suflet,
Și mi se pare că-s iarăși osândit...
Promisiuni amăgitoare crude și incerte,
E noapte-n jur...și zorii nu mai vin,
Și iar mi-aduc tristețea-n mine,
Și chinul, și durerea iar revin,
Un orizont în sânge vestește -frigul vine...
- 2-
Da lacrimile s-au sfârțit,
Credeam mi-am ispășit păcatu,
Mi-e sufletul întroienit,
Iubire ce-ai trecut,de ce mă chinui tu?
Mi se părea, păcatul m-a uitat,
Și nu e vina ta...și nu e vina mea,
Mi se părea,de toate am scăpat,
Dar mă cuprinde deznădejdea.
Nedumeririle mă năvălesc,
Iubire,ai fost?..de ce ai dispărut?
Îmi ies din minți când mă gândesc,
Îmi face festa soarta?..Și nimic mai mult?
Anton Barbu 30.11.2022
