Василе Войкулеску_Ecce tempus (пер. с румынского)

Vasile Voiculescu / Василе Войкулеску (1884—1963)
Ecce tempus
 
Numai în arbori inelele anilor
mereu se lărgesc.
În trupul meu timpul sporeşte subţire
de la o zi mai firav — la alta, subt crugul ceresc.
 
Tinere sunt încă, tinere toate popoarele —
¬Eu, fiul lor, cât de bătrân!
Munţii mai cresc, cu umbrele lor, din adâncuri.
Nici frunte, nici inimă n-am să-i îngân.
 
Fosforul şi apa, cărbunele, galbenul sulf
de subt scoarţă în lamură dau.
Stihiile, ele mai cred în obşteasca poruncă.
Eu trepte în sus — nu reiau.
 
Ecce tempus
 
Годовые только кольца
расширяются в стволах,
а в моем иссохшем теле
время жмется к небесам.
 
Вот вокруг бушует юность,
старику ли к ней припасть?
Из глубин — вершины-тени,
мне нутром их не познать!
 
Уголь, сера, фосфор, влага.
Отдаю за слоем слой.
И стихи, что верят в Благо.
Без повторов — в мир иной!
 
21.11.19.