Василе Войкулеску_Ecce tempus (пер. с румынского)

Vasile Voiculescu / Василе Войкулеску (1884—1963)

Ecce tempus

 

Numai în arbori inelele anilor

mereu se lărgesc.

În trupul meu timpul sporeşte subţire

de la o zi mai firav — la alta, subt crugul ceresc.

 

Tinere sunt încă, tinere toate popoarele —

¬Eu, fiul lor, cât de bătrân!

Munţii mai cresc, cu umbrele lor, din adâncuri.

Nici frunte, nici inimă n-am să-i îngân.

 

Fosforul şi apa, cărbunele, galbenul sulf

de subt scoarţă în lamură dau.

Stihiile, ele mai cred în obşteasca poruncă.

Eu trepte în sus — nu reiau.

 

Ecce tempus

 

Годовые только кольца

расширяются в стволах,

а в моем иссохшем теле

время жмется к небесам.

 

Вот вокруг бушует юность,

старику ли к ней припасть?

Из глубин — вершины-тени,

мне нутром их не познать!

 

Уголь, сера, фосфор, влага.

Отдаю за слоем слой.

И стихи, что верят в Благо.

Без повторов — в мир иной!

 

21.11.19.