Сон...

Eram candva sfios,acum nu-s bucuros,

Si inima e roasa de durere si-n alarma,

Scumpa mea te rog nu incerca in pripa,

Pe rana insangerata,sare sa-mi presari.

Glumeam... si imi era teama,

Sa-ti spun ca doar la tine ma gandesc,

Ca doar cu al tau nume,pe lume mai traiesc.

Acuma stiu, ca nu mai am dreptate,

Iar lacrima sa nu mi-o vezi,zambeam.

Batand pasul pe loc,tot alergam,

Si tot strigam,mai stai,nu te grabi...

Iar acum,inima in piept,nu-si are loc,

Se zbate sa scape, sa fuga din el,

Doar cantece-ti compuneam,si versuri iti scriam,

Iarta tot,daca poti sa ma ierti,

Daca te-am ofensat candva,cumva,iarta-ma,

Si daca vrei sheama-ma.

Din cea mai indepartata stea,

Ma voi smulge si voi veni...

Fara cuvinte iti voi povesti,

Cat de mult cu tine vreau sa fiu,

Si cat de melt te voi iubi...

Uita tot ce-ntunecata noapte-ti aduce,

Si-n basmul din vis voi veni,

Dormi-adormi si viseaza-o poveste,

Voi fi printul din ea,insa tu,nu ma vei cunoaste,

Scumpa mea,obosita mai iesti,

Decupeaza-ti mobilul,si stinge lumina de tot,

Lumea-i cruda de tot,ma crezi,uita tot,

In cel vis,intr-un camp plin de flori,

Invizibil la prima vedere,

Vor mai curge curentii-fiori.

Alunga-ti gandurile,si stinge lumanarea,

Te visezi intr-o luntre,in albastru de mare,

Si o turma de cerbi fermecati,se vor pierde-n zare.

O escorta de paji,fie chear si in vis,

Dormi-adormi in al meu Paradis.

Voi veni cu o turma de ursi,cu-ncaltatul motan,

M-oi grabi sa-ti arat unde,unde-n cel lan,

Si-a pierdut pana sa,pasaruica maiastra.

In smaraldul din lunca cu soare,

 

 

 

 

 

 

Anton Barbu 03.02.2021